Materiale folosite: portelan, GUS 33, paper clay. Procedee: Turnare in matrite, modelare, hand build, roata olarului. Toate imaginile de pe obiecte sunt pictate manual, conferind unicitate fiecarui produs. Toate produsele sunt lucrate manual cu grija la detalii, respectand mediul inconjurator prin folosirea de glazuri fara plumb, netoxice alimentar, dar si prin gestionarea responsabila a deseurilor. Procesul, impreuna cu materialele, va conferi produsului valoarea finala. Daca materialele de baza sunt aceleasi de fiecare data, ele ajung sa fie insufletite prin proces iar rezultatele vor fi diferite, fiind influentate de simtirea, gandirea si priceperea celui care le foloseste. Proiectare Fie ca sunt create folosind turnarea barbotinei in matrite din ipsos, fie prin modelare sau la roata olarului, fiecare obiect, colectie are la baza un indelung proces de concepere. Am in vedere diferite surse de inspiratie(carti, reviste, internet), mediul inconjurator (culoarea pamantului reavan, miscarea frunzelor in bataia vantului, penajul pasarilor, culoarea florilor din pajiste), dar mai ales povestile cu simbolurile, miturile si personajele lor fantastice. Toate aceste informatii, ganduri si simtirile se contopesc in schite care devin apoi matrite din ipsos pentru viitoarele forme, sugestii pentru decorarea obiectelor.
Prepararea materialului, turnarea in matrite si uscarea Dupa ce schitele pentru obiecte s-au materializat in matrite, urmeaza turnarea barbotinei (masa ceramic lichida)in aceste forme. Pregatirea materialului pentru turnare implica apa, mase ceramice (portalan, gresie, semiportelan) sub forma de praf si alte ingrediente care ajuta ca praful sa nu sedimenteze si bineinteles o masina de amestecat, tip bormasina. In acesta faza atentia necesara in cantarirea ingredientelor este completata de intuitia oferita de experienta. Turnarea in matrite este un proces influentat de multi factori: temperatura si umiditatea din atelier, tipul barbotinei, calitatea matritei si vechimea acesteia.Toate aceste aspecte ma conditioneaza in aflarea timpului optim in care barbotina va trebui lasata in matrita pentru ca obiectul viitor sa-si poata forma peretii prin absorbirea apei din materialul lichid de catre ipsosul din care este facuta matrita. Acest timp optim trebuie aflat prin efectuarea de probe. Dupa ce golesc matrita de barbotina in exces o las la scurs. O verific dupa un anumit interval de timp– cand obiectul din interior este uscat astfel incat sa poata fi manipulat, il scot din matrita si il pun la uscat. Il fasoneaz cu buretele umed si apoi il pun iar la uscat. In acesta faza obiectele sunt foarte fragile, fiecare apasare facuta fara atentie iti poate transforma obiectul intr-o gramada de praf.
Decorarea si arderea la 900 grade Celsius Dupa ce obiectele scoase din matrita, modelate sau facute la roata olarului s-au uscat(timpul de uscare este influentat de tipul de material folosit, de marimea obiectelor, de conditiile de temperatura si umiditate din atelier),decorez obiectele cu pigmenti, daca vreau sa am decor sub glazura si apoi le asez in cuptor pentru prima ardere, numita si biscuitare. In acesta faza obiectele se pot atinge intre ele. Programul de ardere dureaza cateva ore, temperatura maxima este de 900 grade Celsius. Dupa ce programul se incheie trebuie sa astept minimum 8 ore pentru ca temperatura din cuptor sa scada la minimum 100 grade Celsius. Abia dupa aceasta asteptare pot deschide cuptorul.
Glazurarea si arderea la 1250 grade Celsius Trebuie sa recunosc ca procesul de glazurare este cel care da valoarea finala obiectului. Este un proces care necesita foarte multa atentie, indemanare, rabdare, experienta capatata prin exercitiu continuu. Dupa ce scot obiectele din cuptor, dupa prima ardere, le curat de rezidurile de la ardere, pe unele le spal sau sterg cu buretele umed, le las sa se usuce si apoi, incepand de dimineata, pentru ca am observat ca cea mai buna glazurare se face la lumina naturala, incep sa le glazurez. Dupa ce imersez obiectele in glazura le las sa se usuce si apoi le retusez in asa fel incat glazura sa cuprinda uniform toata suprafata. Sunt multe de povestit, sunt tot felul de tehnici, dar pana la urma, fiecare ceramist isi gaseste metodele proprii in functie de forma, dimensiunea obiectelor, de tipurile de glazuri folosite, de tehnicile aplicate si de efectele pe care doreste sa le obtina la final… pentru ca in acesta etapa lucrurile nu sunt ceea ce par, glazurile se transforma la temperaturi inalte si fac corp comun cu portelanul, se schimba la fata, unele sunt cameleonice. De multe ori apar surpize, dupa ce deschizi cuptorul, chiar si dupa multi ani de practica. La arderea a doua obiectele nu trebuie sa se atinga intre ele sau sa atinga placa cuptorului, daca baza este glazurata. Pentru a evita lipirea accidentala a obiectelor intre ele, sau de placa cuptorului, se aplica tot felul de solutii, suporti, sarme de Kanthal si altele… un intreg univers de mici secrete furate de la altii sau descoperite pe parcurs. Este procesul cel mai lung, dureaza aproximativ 33 de ore din momentul inceperii programului de ardere la 1250 grade Celsius si pana la racire.
Uneori se intampla si a treia ardere, arderea decor la 750-800 grade Celsius Daca vreau sa decorez peste glazura cu culori decor sau cu lustere ori preparate din metale pretioase, atunci, dupa arderea a doua, cand glazura se aseaza frumos peste obiecte si le ofera un strat protector, le decorez si apoi, dupa uscare, le bag in cuptor pentru a treia ardere. Nu obisnuiesc sa fac des acesta operatiune, doar atunci cand doresc sa pun cateva accente de aur sau platina. Daca vreau ca efectul sa fie mat il aplic peste o glazura mata, iar daca vreau ca aurul sa staluceasca precum soarele, il aplic peste o glazura lucioasa.
